în care am cerut factorilor decizionali ai Parlamentului European ca nivelul de trai, educație și fericire sa fie egal pentru toate tarile din Uniunea Europeană: Trăim intr-o Uniune Europeana in care inegalitatile socio-economice intre cetateni se observa fără efort atunci când treci de la o țară la alta. Nu trebuie sa fii expert nici în economie, în cultura sau în politică pentru a percepe gradul de bunăstare al cetățenilor acesteia. Citim anumite studii din care aflam ca cetatenii danezi sunt cei mai fericiti sau ca in Finlanda vom gasi cel mai performant sistem de educatie. Gradul de fericire, educatia, cultura si bunastarea economica a cetatenilor unei tari constituie repere dupa care ne putem oricand ghida pentru a identifica sau măcar percepe conditiile socio-economice pe care le ofera o tara locuitorilor ei. Traim intr-o UNIUNE EUROPEANĂ si ar trebui sa avem un tel comun - sa fim cu totii la fel de fericiti precum danezii, copiii nostri sa aiba acces la același tip de sistem educational precum cel finlandez si sa cunoastem cu totii nivelul de trai de care se bucura cetatenii celor mai dezvoltate tari europene. Atunci cand vorbim despre consecintele inegalitatii socio-economice intre cetatenii europeni nu vorbim doar de existenta in UE a unor categorii distincte (pătură săracă și pătura bogata), nu vorbim doar despre șomajul în creștere în anumite zone, migratia masiva a fortei de munca dintr-o tara în alta, nu vorbim doar despre depopularea sau imbatranirea populatiei anumitor zone si de aglomerarea altora, ci si despre nefericire, de lipsa accesului la un sistem educativ performant si nesiguranta zilei de maine pentru o mare parte dintre cetatenii europeni.